Alone !!!
Ultimately we are alone as a piece of the puzzle that this universe represents. Alone in our thoughts , in the pursuit of our dreams and happiness. We can have the illusion that something or someone can make our dreams come true, can bring us the ever wanted happiness. That is a state of mind, and nothing else. When the end comes and we turn into the dust that created us, we will be alone and nothing but illusions will be left behind. That is reality…and when we accept it, we begin to live ! Only then we begin to appreciate the moments that put together this trip we take from birth to the inevitable passing into non-existence. Life is a game we are bound to lose , so what counts is what we make of it. A second can be a lifetime , we just have to see it likewise !
Tu !
“În noaptea de poveste mă învăluie dorinţa de viaţă şi de dans. Mă pierd în claritatea unui program stabilit aşa în detaliu încât nu mai am ce să adaug. Şi totuşi deseori vreau să depăşesc obişnuinţa de a face aceleaşi lucruri seara de seara. Şi pentru asta nu eşti TU. În urmă te văd zâmbind cu noimă, aruncându-mi ocheade spre a şti ceea ce cunoşteam noi doi înainte de a ne vedea propriu-zis. Eşti TU, fiinta pe care mintea o creiona timid într-o închipuire melancolică..O idee uitată într-un colţ de gânduri, pierduta totodată prin graba zilelor de azi. Dar TU eşti altceva, ca şi cum mi s-ar fi spus că am libertatea de a face ce poftesc fără să analizez prea mult…Aşa te văd, ca pe o visare în realitate, o contopire de poveşti pierdute în adolescenţă cu traficul aglomerat de la ora 8 dimineaţa…
Este nebunesc să intru în detaliile închipuirii mele, dar dorinţa de a te atinge ajunge la cote înalte şi totodată albul care îţi învăluie zâmbetul, pe care cred că doar eu ţi l-aş putea ghici, mă ajută să înţeleg de ce eşti TU în tot şi toate.
Mă ajuţi să înţeleg că adevărata fericire o pot găsi în mine şi în noi…în secundele de aşteptare sau în graba de a discuta cu tine orice, oricum şi mai ales liber, fără să cred că există o limită.
Deseori convenim cu noi înşine să ne analizăm şi să ne întrebăm orice. Dar TU nu m-ai ajutat ,decât prea rar ,să pot răspunde la întrebarea “DE CE TU?!” Pentru că am realizat că asta înseamnă, defapt, iubirea… să nu ştiu de ce ….” – (by Mite)
Zidul !
Ce înseamnă pentru noi o reuşită? Să reuşeşti probabil pentru mulţi este echivalent cu a avea succes, a ajunge acolo unde ne-am propus..şi tot aşa..Dar oare după, cum ne simţim? Cum este după ce excaladăm zidul care ni se pare uriaş şi greu de atins, de a fi urcat?!
Minunat! Şi după ore bune de împlinire personală sau în echipă o luăm de la capăt şi normal, uităm de succesul anterior, uităm de greutatea cu care am lovit pentru a sparge zidul din spate…Mulţi considerăm asta supravieţuire, dar oare nu ar trebui să înţelegem că provocarea adevărată a fiecăruia dintre noi nu o constituie zidul în sine ci lupta pentru a-l urca sau mai uşor, a-l sparge?!
Mă uit în urmă şi observ că de fiecare dată când am reuşit să depăşesc zidul uşor nu am simţit cu aceeaşi intensitate plăcerea faptului că am obţinut ce mi-am propus ca atunci când mi-am aruncat ciocanul asupra zidului cu mult mai multe lovituri.
Întotdeauna este vorba despre un zid, fie că se află în faţa noastră sau în subconştient, el acţionează şi deseori te împiedică fie să poţi merge mai departe fie să respiri aer liber. De aceea este necesar să parcurgem mai multe etape până la momentul cheie când îl depăşim, pentru a trece cu adevărat pragul dincolo de zid.
Păşind în Visare !
O rază de speranţă îmi alină neliniştea şi pot astfel să parcurg mult mai uşor drumul spre lumea de dincolo de ceea ce mi se întâmplă zi de zi…este tărâmul unde sufletul te-nalţă şi visurile adolescentine se îmbină armonios cu freamătul maturităţii realiste. Este tărâmul unde năzuinţele necugetate şi nemăsurate vreodată dau conturul frumuseţii destinului la care aspir. M-ai întrebat ce îmi doresc mai departe de azi…si astfel realizez că este poate cea mai grea întrebare căci e vorba despre mine şi…cam atât. Dar ce îmi doresc nu e doar despre mine, tot ce îmi doresc depinde de ceea ce mă înconjoară. Şi deodată secvenţe dintr-o viaţă paralelă mi se înfăţişează …şi astfel rulează filmul editat în visul meu şi văd cum tu mă înconjori de zîmbet pe un munte, văd chipuri luminoase în jurul meu, văd o casă cu geamuri mari şi multă lumină, simt aromă de cafea cu lapte însoţite de un ziar aruncat pe masa micului dejun…simt multă forfotă şi plăcere de muncă dar şi o lene parcă ticluită. Şi simt că totul este simplu şi frumos pentru că este raza mea de speranţă.
Mai departe…va fi minunea unei noi zile…
Homo Ludens !
Vreau să mă joc până când voi închide ochii şi imi doresc ca până şi atunci să pot transmite pofta mea de joacă celor dragi mie! – Aşa aş începe un capitol dintr-o lucrare care să redea definiţia vieţii, pornindu-se de la exemple. Ei bine, în dreptul meu, viaţa să fie asociată cu joaca. A nu se înţelege că aş alege candoarea şi joaca aşa, ca şi cum nu aş fi o persoană coerentă în gândire sau că îmi place să mă joc cu vieţile celorlalţi. Aleg joaca pentru că ea reprezintă iubire şi înţelepciune, pentru că mai târziu jocul poate deveni iubire, iar iubirea, la maturitate, să se transforme în înţelepciune.
La orice vârstă trebuie să ne jucăm, din copilărie când acordăm jocului prioritatea principală, până la maturitate când jocul devine o cerinţă a ideii de relaxare şi regăsirea de sine. Joaca ne învaţă să zâmbim, joaca ne învaţă să gândim, să fim atenţi şi totodată să visăm.
Ce poate fi mai frumos decât să ne oferim unul celuilalt candoare? Ştii tu oare că atunci când tac, defapt trăiesc în visare un joc al semnelor, al cuvintelor?!
Ştim noi oare că viaţa este ca un joc iar cuvintele sunt folosite în jocul vieţii?! Chiar noi poate că suntem nişte jucării…
Să ne lăsăm purtaţi de pofta de joacă, de valul exuberanţei şi doar aşa înţelegem sensul nostru şi dacă direcţia către care ne îndreptăm este cea corectă. Doar aşa ne echilibrăm şi putem cuprinde totul în palma vieţii… (by Mite)
“Nu ne oprim din joacă atunci când îmbătrânim, ci imbătrânim cînd incetăm să ne mai jucăm!”- George Bernanrd Shaw
Now !
Life exists only at this very moment, and in this moment it is infinite and eternal, for the present moment is infinitely small; before we can measure it, it has gone, and yet it exists forever… – Alan Watts
Everything Has Beauty !
“Everything has beauty, but not everyone sees it”
“Beauty has a lot to do with character.”
“Beauty is in the heart of the beholder.”
“The perception of beauty is a moral test.”
Creația…!
“Creația:… a apuca din haosul inform elemente brute, a le topi împreună și a le turna într-o formă care să îmbrace o viață ce se diferențiază într-un chip absolut hotărât de tot ce nu este ea – aceasta este puterea naturii și a artistului.” – (I.L.Caragiale)
Pină La Capăt si Dincolo de El !
“O bucată de viaţă ne e teamă de dragostea care ameninţă să fie prea mare, prea frumoasă, şi fugim de ea mâncând pământul. Nu ne simţim pregătiţi pentru o răspundere eternă în faţa unei singure inimi. Apoi, o altă bucată de viaţă, încercăm să vedem nemărginiri de dragoste acolo unde nu sunt decât iluzii. Şi vrem eternităţi, deşi oamenii pe care îi întâlnim nu sunt pregătiţi pentru ceva atât de măreţ. Şi se sperie. Şi pleacă…
Iar într-un final, când constatăm că poveştile noastre n-au fost decât un lung şir de contratimpuri, începem să regretăm dragostea dintâi, acelea de care ne-am îngăduit să ne speriem, convinşi că viaţa ne va mai scoate în cale altă dragoste.
Dar nu e aşa.
Dragostea vine atât de rar, încât ar merita, atunci cand ni se iveşte în cale, să avem curajul de a ne urma inima, de a ne urma dragostea până la capăt şi dincolo de el.” – (Daniel Dumitru Darie)
Omul !
“Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc… Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit….” – Octavian Paler
Believes or Faith !
There are three things I will always believe in (or I can even say I’ll have “faith” in) :
– Love
– The Power of Truth
– Me
Everything else it seems , at the least, questionable. To me it does. I might be wrong here, but for any of these three from the above ,details do not count because themselves are details of our life that make it worth while. And to not leave it just like this…let’s see.
Love – …is or isn’t (with the meaning of romantic love). It takes us about 6 seconds to unconsciously decide if we like or we don’t like somebody. It doesn’t take much longer to fall in love. What follows is just detail and that it is honestly not important for we all know that this inexplicable and extraordinary feeling, if it takes over our heart, it takes over all our senses . And if it doesn’t , then it is not Love in the most powerful sense of the word. It might be something else….but that is all. I am a strong believer in “love at first sight”, whether we are aware of it or not. Love at the second month’s sight is just pushing the inevitable wired end or life long numbness and self pity.
The Power of Truth – …as long as it is the truth, details are insignificant, whatever they might be.
And ME – …why wouldn’t I believe in me regardless of details? They do not matter for me is me, and will always be, and if I don’t accept me as I am (in an everlasting journey of learning and discovery ) with my passions,giving 100% in everything I do, with my curiosity , my desires, my aspirations and my dreams, then who else will ever be ready to accept me? You see, on an individual note, I don’t mean that I accept the way I am, and that is final, but I accept me at every moment, with all the new experiences that come and go, with all the changes that occur in my crazy mind and life. And on the same note, I will never compare myself to others.Not even with me in the past. Never… I am who I am now…and I will be whom I will be after I write this post, even if I will be a slightly different person , but I will still be ME only from few minutes later.
Everything else is questionable at one point or another….
Sure this can develop in a lengthy conversation and there can be more arguments for and against what I wrote above ,and I might just try to expand on the subject in a different post, but generally we start “dying” if we ever loose faith in any these three things.
But that is just me !…..it would be interesting to hear what you have to say
Confidant of Nature !
“The artist is the confidant of nature, flowers carry on dialogues with him through the graceful bending of their stems and the harmoniously tinted nuances of their blossoms. Every flower has a cordial word which nature directs towards him.”
Beauty !
“Every year of my life I grow more convinced that it is wisest and best to fix our attention on the beautiful and the good, and dwell as little as possible on the evil and the false.” – Richard Cecil
Cuvânt !
” Cuvintele sunt importante, cuvintele ne definesc..până şi tăcerea noastră transmite cuvinte. Într-un periplu minunat al imaginaţiei, să ne vedem fără cuvinte..Şi când scriu “ cuvinte” mă refer la orice exprimăm..gândind, transmitem verbal, privind sau auzind ca şi cum am transmite cuvinte… Rezultatul: nu am mai fi noi, oamenii, ne-am transforma în fiinţe ale tăcerii supreme…Iar gheaţa s-ar aşterne peste întinsul care ne cuprinde şi am ajunge doar poveste, povestea celor care ar redescoperi minunea cuvântului.
Cuvintele sunt în noi şi peste noi. Deseori mă cuprinde fiorul cuvântului chiar şi atunci când aleg tăcerea. Atunci realizez cât de multe imperii au fost înălţate datorită cuvântului, tot acest element definitoriu al omului stând la baza slăbirii marilor puteri. Cuvântul este minunea care face ca în fiecare dimineată să putem transmite fiorul vieţii sau seara să ne contopim în infinitul plăcerilor.
Cuvântul transmis printr-o privire mi-a strecurat patima iubirii, nobilul sentiment care îmi fusese străin. Au fost cuvinte şi altădată, dar, uneori, cuvintele nu ne împărtăşesc deplinătatea sensurilor sale decât atunci când trebuie. De aceea, cuvântul deţine puterea absolută. El însufleţeşte, înnobilează dar şi distruge.
Cuvântul in sine ne conturează sentimentele dar, fără a-l însoţi de o privire corespunzătoare, el conturează doar sentimentul pe care dorim să îl transmitem. Aici intervine cuvântul ca şi armă şi bănuiesc că nu degeaba Mark Twain concluziona interesant :” Un agent foarte puternic este cuvântul potrivit. De câte ori dăm peste unul care este exact ce trebuie…efectul rezultat este atât fizic cât şi spiritual şi de o promptitudine fulgerătoare.”
Cuvintele ne definesc…scriam…si aşa este. Dacă ne uităm în jurul nostru, fiecare cunoscut sau necunoscut trăieşte aşa cum grăieşte, cum se exprimă. Simplu, bogat, complicat sau analist…
Magia binefăcătoare a cuvintelor…cât adevăr…căci doar cuvântul e puterea pe care o avem să transmitem, să gândim, să iubim…este scânteia din interiorul nostru .
Şi totuşi reuşim să otrăvim prin cuvinte deseori; întâmplător sau organizat, conştientizăm că în cuvinte se află puterea gândirii.
Ca într-un joc al maturităţii, în dorinţa de a învăţa frumosul şi urâtul vieţii, să ne imaginăm cuvintele cu puteri magice! ……. Eu aleg “ARMONIE”….Voi?!” – by Mite
Marturisire !!!
Viata nu a fost neaparat darnica cu mine. Si probabil nici nu va fi. Insa am invatat sa merg inainte cu entuziasm si fara prejudecati. Am ajuns sa nu mai judec oamenii prin prisma impulsurilor si fiorilor dati de moment si sa umblu pe drumurile cunoasterii de sine ca sa-i pot ierta pentru greselile pe care eventual tot le mai fac si ei. Daca mi-am acordat mie inca o sansa luptand cu otravuri care imi picurau in vene si impotriva tuturor asteptarilor (mai putin ale mele) i-am dovedit infernului ca nu cedez in fata greselilor naturii sau evolutiei, atunci de ce nu le-as oferi si lor acea sansa? Oricine face greseli, dar o greseala nu ne defineste. Caci in fond nu ne putem defini prin acea greseala. Noi nu suntem noi decat in relatie cu universul, cu mediul ce ne inconjoara. Asta ne defineste pe noi ca si noi: fiecare experienta traita, fiecare rasarit sau apus de soare care ne incanta privirea, fiecare fata pe care o privim, fiecare om care ne atinge si pe care noi il atingem. Daca un element sau mai multe din mediul nostru , din experientele noastre trecute si prezente ,a fost sau este gresit si ne-a dus spre greseala comisa si facem un efort sa il identificam si sa il schimbam catre bine, de ce sa nu mai primim o sansa? Chiar daca asta implica riscuri. Nu se merita? In fond daca le mai acordam o sansa, ne acordam noua o sansa, caci ei contribuie la a ne defini. Eu zic ca se merita. (acum nu trebuie sa fim prosti si sa ne lasam calcati in picioare…bunul simt si echilibrul sunt necesare).
Asa imi spune inima si ma chinui sa o ascult. Multa vreme nu am ascultat-o. Am crezut ca le stiu pe toate si nu trebuie sa mai ascult si de inima asta care si asa nu mai poate, avand si ea de a face cu cateva rani ce au lasat cicatrici adanci. Insa am simtit ca aceste rani au facut-o sa bata mai puternic si am realizat ca de fapt ea stie mai bine. (Vedeti voi, cunostintele pe care le culegem in fiecare secunda ajuta la cultivarea instinctului, intuitiei, inimii. Noi de ele trebuie sa ascultam. Ati auzit cu totii de “intuitia feminina” sau de acei oameni de succes despre care se spune ca “isi asculta instinctul”). Oricum , acele rani au facut inima sa bata cu mai multa pasiune si inversunare si s-a dovedit ca oricate as crede ca mintea mea stie…nu stie nimic. Si de fiecare data cand nu mi-am ascultat cu adevarat instinctul, si am lasa mintea sa se interpuna intre fiinta mea si cee ceea ce vrea ea instinctual, am avut de suferit. Si pina la urma trebuie sa las si inima asta sa o mai ia razna sa simt si eu ca traiesc. Si daca va fi iar ranita, acum stiu ca va deveni si mai puternica si va bate cu inca si mai multa pasiune, aruncandu-se in urmatorul abis al dorintelor si amorului in cautarea fericirii.
Nu pot lasa frica asta ascunsa in subconstientul meu sa imi opreasca inima. Ar fi o lasitate chinuitoare si singuratica, oricat m-as amagi eu ca nu este. Caci toti acei ce ne-am lasat inimile sa zburde catre amorul nebun stim cat de divin este. Nu las inima sa umble buimaca in confuzia fricii instalate in minte din cauza unui minut de ratacire si deziluzie si nu refuz sa mai dau o sansa inimii sa bata cum numai ea stie si sa imi inunde trupul cu elixirul placerilor sublime si infinite.
(the images don’t match the text very well…hope you enjoy them )
Snaps and thoughts !
These are just some snapshots of Dubai International Airport. Couple of days back I spent almost twelve hours there. Huge and beautiful airport with everything your heart desires readily and easily available for decent prices. Luxury brands available at every turn of the head, luxurious hotels here and there, restaurants and bars that serve all the food and drinks you ever want. People , like ants, going by their business, running to catch a flight or spending some money from the budget they have for their vacation on things they don’t really need , or looking for that place where they can enjoy the difficult to understand pleasure of inhaling the smoke out of a fine cigarette while gently sipping some caffeine.
And yet, you start getting a quite uneasy feeling when you know that , despite having all the life’s small pleasures there, at your wallet’s desire and possibility, you are stuck in a bubble, you don’t smell the wind and you don’t really feel the sun burning your skin. You can not go anywhere until it is facilitated to you.
Probably, seeing the speed of evolution in technology and in peoples dreams, during our lifetime , we will get closer to having colonies, trying to continue life in the vast universe our planet is a grain of. Would I be able to adapt to such a life? Would I ever want to live such a life? Not sure…and I am glad that I might actually not need to find out (or at least I can hope I don’t need to find that out) .
Bits of Nature !!! (second post)
“Every flower is a soul blossoming in nature.” (De Nerval)
“In all things of nature there is something of the marvelous” (Aristotle)
“In wilderness I sense the miracle of life, and behind it our scientific accomplishments fade to trivia” (Lindbergh)
“I decided that if I could paint that flower in a huge scale, you could not ignore its beauty.” (O’Keeffe)
