Confidant of Nature !
“The artist is the confidant of nature, flowers carry on dialogues with him through the graceful bending of their stems and the harmoniously tinted nuances of their blossoms. Every flower has a cordial word which nature directs towards him.”
Beauty !
“Every year of my life I grow more convinced that it is wisest and best to fix our attention on the beautiful and the good, and dwell as little as possible on the evil and the false.” – Richard Cecil
Cuvânt !
” Cuvintele sunt importante, cuvintele ne definesc..până şi tăcerea noastră transmite cuvinte. Într-un periplu minunat al imaginaţiei, să ne vedem fără cuvinte..Şi când scriu “ cuvinte” mă refer la orice exprimăm..gândind, transmitem verbal, privind sau auzind ca şi cum am transmite cuvinte… Rezultatul: nu am mai fi noi, oamenii, ne-am transforma în fiinţe ale tăcerii supreme…Iar gheaţa s-ar aşterne peste întinsul care ne cuprinde şi am ajunge doar poveste, povestea celor care ar redescoperi minunea cuvântului.
Cuvintele sunt în noi şi peste noi. Deseori mă cuprinde fiorul cuvântului chiar şi atunci când aleg tăcerea. Atunci realizez cât de multe imperii au fost înălţate datorită cuvântului, tot acest element definitoriu al omului stând la baza slăbirii marilor puteri. Cuvântul este minunea care face ca în fiecare dimineată să putem transmite fiorul vieţii sau seara să ne contopim în infinitul plăcerilor.
Cuvântul transmis printr-o privire mi-a strecurat patima iubirii, nobilul sentiment care îmi fusese străin. Au fost cuvinte şi altădată, dar, uneori, cuvintele nu ne împărtăşesc deplinătatea sensurilor sale decât atunci când trebuie. De aceea, cuvântul deţine puterea absolută. El însufleţeşte, înnobilează dar şi distruge.
Cuvântul in sine ne conturează sentimentele dar, fără a-l însoţi de o privire corespunzătoare, el conturează doar sentimentul pe care dorim să îl transmitem. Aici intervine cuvântul ca şi armă şi bănuiesc că nu degeaba Mark Twain concluziona interesant :” Un agent foarte puternic este cuvântul potrivit. De câte ori dăm peste unul care este exact ce trebuie…efectul rezultat este atât fizic cât şi spiritual şi de o promptitudine fulgerătoare.”
Cuvintele ne definesc…scriam…si aşa este. Dacă ne uităm în jurul nostru, fiecare cunoscut sau necunoscut trăieşte aşa cum grăieşte, cum se exprimă. Simplu, bogat, complicat sau analist…
Magia binefăcătoare a cuvintelor…cât adevăr…căci doar cuvântul e puterea pe care o avem să transmitem, să gândim, să iubim…este scânteia din interiorul nostru .
Şi totuşi reuşim să otrăvim prin cuvinte deseori; întâmplător sau organizat, conştientizăm că în cuvinte se află puterea gândirii.
Ca într-un joc al maturităţii, în dorinţa de a învăţa frumosul şi urâtul vieţii, să ne imaginăm cuvintele cu puteri magice! ……. Eu aleg “ARMONIE”….Voi?!” – by Mite
O Vitrină…
“Privim o vitrină astăzi iar mâine fugim de strada cu vitrina preferată. Probabil pentru că acolo am văzut ce ne-am dori sau poate pentru că acolo doar era acel ceva uşor de procurat. Dar, spre suprinderea noastră, zilele următoare ocolim. Dacă ne-am acorda răgaz să ne cunoaştem mai bine am putea înţelege ce se întâmplă cu noi..Nu este vorba despre plictiseală sau temere..pur şi simplu..ne schimbăm, suntem într-o continuă schimbare. Creştem sau ne micşorăm, cert este că mişcarea este unul din elementele definitorii ale noastre.
În schimb, ne călcăm libertatea şi dorinţa de altceva, ne încăpăţânăm să credem în iluzii…Şi astfel nu ne putem desprinde de trecut sau privim prezentul ca şi cum ar fi ieri actualizat. Aşteptăm să primim răspunsul la întrebările trecute, să ni se recunoască eforturile şi să ni se înţeleagă iubirea. Nu acceptăm nici o mutare pentru că nu credem în ea, nu o vedem posibilă.
Aş propune un imbold de a trece dincolo, pentru că doar astfel putem afla ce se potriveşte cu viaţa noastră. Nu e uşor, dar să ne imaginăm că ar fi ca şi cum am face curăţenie generală, închizând uşile trecutului şi făcând curăţenie în prezent pentru viitor. Şi se poate doar dacă ne facem curajul de a ne recunoaşte vina, lăsând dincolo ceea ce este greşit.
Astfel, acceptând mişcarea de rotaţie continuă, putem să ne reîntoarcem pe strada cu vitrine şi să privim cum, în tot acest timp, schimbările au avut loc şi în vitrina preferată cândva..şi astfel viaţa merge mai departe, tot pe aceeaşi stradă sau străzi lăturalnice, important este că devenim treptat noi, cei pe care îi căutăm o viaţă.
Iar mişcarea este inerentă, se întâmplă cu sau fără noi, de aceea trebuie să anticipăm şi să ne adaptăm, mai mult, să ne bucurăm de eventualele schimbări, să fim pregătiţi pentru altele din nou şi din nou…
Iar asta nu se poate altfel decât descoperind totul noi înşine şi, poate mult mai frumos, alături de cineva care să îşi dorească să ne descopere, să ne înţeleagă şi să ne întregească. Să spui CUVINTE şi să faci LUCRURI. Să simţi că eşti liber şi să ştii că posezi dar şi că eşti în posesia sa. Să te transformi în căutarea ta continuă şi să observi că puteţi evolua împreună…Şi astfel viaţa să redevină precum vitrina preferată..în regăsirea permanentă, pentru construcţia finală.” – by Mite
“ Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.” – Mahatma Ghandi
Worth Thinking About !!!
“Before you know it you’ll be asking, “How did it get so late so soon?” So take time to figure yourself out. Take time to realize what you want and need. Take time to take risks. Take time to love, laugh, cry, learn, and forgive. Life is shorter than it often seems.
Here are few things worth thinking about, before it’s too late:
- This moment is your life. – Your life is not between the moments of your birth and death. Your life is between now and your next breath. The present – the here and now – is all the life you ever get. So live each moment in full, in kindness and peace, without fear and regret. And do the best you can with what you have in this moment; because that is all you can ever expect of anyone, including yourself.
– A lifetime isn’t very long. – This is your life, and you’ve got to fight for it. Fight for what’s right. Fight for what you believe in. Fight for what’s important to you. Fight for the people you love, and never forget to tell them how much they mean to you. Realize that right now you’re lucky because you still have a chance. So stop for a moment and think. Whatever you still need to do, start doing it today. There are only so many tomorrows.
– The sacrifices you make today will pay dividends in the future. – When it comes to working hard to achieve a dream – earning a degree, building a business, or any other personal achievement that takes time and commitment – one thing you have to ask yourself is: “Am I willing to live a few years of my life like many people won’t, so I can spend the rest of my life like many people can’t?”
– When you procrastinate, you become a slave to yesterday. – But when you are proactive, it’s as if yesterday is a kind friend that helps take a load off your back. So do something right now that your future self will thank you for. Trust me, tomorrow you’ll be happy you started today.
– Failures are only lessons. – Good things come to those who still hope even though they’ve been disappointed, to those who still believe even though they’ve tasted failure, to those who still love even though they’ve been hurt. So never regret anything that has happened in your life; it cannot be changed, undone or forgotten. Take it all as lessons learned and move on with grace.
– You are your most important relationship. – Happiness is when you feel good about yourself without feeling the need for anyone else’s approval. You must first have a healthy relationship with yourself before you can have a healthy relationship with others. You have to feel worthwhile and acceptable in your own eyes, so that you’ll be able to look confidently into the eyes of the people around you and connect with them.
– A person’s actions speak the truth. – You’re going to come across people in your life who will say all the right words at all the right times; but in the end, it’s always their actions you should judge them by. So pay attention to what people do. Their actions will tell you everything you need to know.
– Small acts of kindness can make the world a better place. – Smile at people who look like they are having a rough day. Be kind to them. Kindness is the only investment that never fails. And wherever there is a human being, there’s an opportunity for kindness. Learn to give, even if it’s just a smile, not because you have too much, but because you understand there are so many others who feel like they have nothing at all.
– Behind every beautiful life, there has been some kind of pain. – You fall, you rise, you make mistakes, you live, you learn. You’re human, not perfect. You’ve been hurt, but you’re alive. Think of what a precious privilege it is to be alive – to breathe, to think, to enjoy, and to chase the things you love. Sometimes there is sadness in our journey, but there is also lots of beauty. We must keep putting one foot in front of the other even when we hurt, for we will never know what is waiting for us just around the bend.”
Crazy Little Bird !
I spent almost two hours trying to get a good shot of this little bird…and she wouldn’t let me. Is like she knew ! She just wouldn’t come out in the open …not even for a second or two. Jumping around from branch to branch in the thick foliage of an acacia tree; she wouldn’t even stay still for a bit. Guess the windy day out there in the desert didn’t help with that either. I managed two decent shots…but not as good as I wanted them !
Gând !
“De ce să nu ne întrebăm ce este dincolo?! De ce să considerăm nebănuitul ca fiind o umbră imensă, ale cărei laturi să îşi pună amprenta asupra noastră şi să ajungem să trăim în de ce-uri ?! Zi de zi luăm programul dus – întors ca şi cum ar fi scris într-un orar postat pe perete, ca în copilărie când mama, din dorinţa de a ne îmboldi să învăţăm, ne cumpăra orare cât mai colorate, mari, unde ne scriam programul de la şcoală, deseori cu litere de o şchioapă.
Dacă atunci eram în stare să refuzăm orarul acela, preferând să pierdem vremea în faţa blocului, de ce nu am fi în stare să refuzăm doar ceea ce primim sau oferim mecanic?! De ce nu am pierde vremea puţin şi cu gândurile noastre, îndrăznind să intuim nebănuitul, să visăm şi să credem că am putea să planificăm viitorul altfel decât ar fi el preconizat a ni se înfăţişa?
E drept că a încerca să defineşti nebănuitul ne poate duce pe noi în ispita visării ..în paşii pierduţi ai dorinţelor noastre care fie nu şi-au obţinut identitatea clară, fie au mocnit aşteptând tonul de liniere.
Iar întrebările cu un răspuns mai puţin clar nu ne prea ajută, probabil de aceea preferăm să privim doar ziua respectivă şi programul săptămânal, stabilit de la ceremonialul cafelei până la finalizarea statisticilor cerute la serviciu.
Dar accept varianta pariului, ce pierd bănuind nebănuitul şi ce câştig ?! Probabil aş putea pierde ceva timp, de exemplu, nu aş mai privi degeaba, pe stradă, traficul infernal şi m-aş gândi mai bine ce reprezintă albastrul cerului..Aşadar pierd timpul irosit deseori de noi şi totodată câştig un vis, dar pot adăuga şi altceva în orarul prescris de nevăzutele mâini ale celor din jurul nostru, care , în lanţul trofic, ne organizează viaţa. Să nu uităm că şi mâinile noastre fac parte din acest consiliul de stabilire a orarelor!” – by Mite
Clipe din Viata !
“Ne pierdem în amănuntul dimineții, în căldura amiezii și mai ales în pașii grăbiți spre casă, spre ceea ce suntem obișnuiți zi de zi să facem.
Oare vreodată ai avut curajul să te oprești și să realizezi că defapt, în viață, te grăbești? E vorba de o grabă parcă impusă, undeva notat și apoi remunerat. Altfel nu îmi pot imagina de ce, dimineața, mă grăbesc să nu mă împiedic de scările tarziului și uit să observ că miroase a salcâm. Uit că e ziua de naștere a celei mai importante persoane din viața mea, și asta pentru că e o nouă zi de rutină obositoare.
Este o grabă impusă de artificialul și “normalul” societății și culturii . Dar păcat că ajungem să ne însuşim această grabă și în lumea noastră interioară, contopim visarea cu ora, cu timpul, uităm că răbdarea este un principal atuu al succesului și vrem TOTUL acum, imposibilul nimic să ne aparțină într-o secundă.
Cred cu tărie că această grabă își pune amprenta și asupra sufletului nostru… Și de aici nu e decât un pas către dezamăgire, pentru că nu realizăm că liniștea și visarea se contopesc cu adevărat spre împlinire. Și nu întâmplător am câștigat mult mai mult când nu m-am grăbit și nu am reușit când graba s-a impus!” – (by Mite)
Clipe Din Viata !
“Tot ceea ce inconjuram cu privirea intr-o clipa ne afecteaza indiferent daca impactul frumosului sau uratului il simtim imediat sau la un interval de ore…Ni se intampla sa ne preocupe marile probleme ale lumii sau ale bucatariei proprii , pe moment,dar ceea ce capteaza privirea atunci, in secundele acelea nebune, nu ne lasa indiferenti..Probabil asa se explica de ce , uneori, plecam dintr-un camp visual si totusi…peste ceva timp…ni se reflecta un mesaj din locul din care am plecat…”
“Ei…de unde atat taraboi pentru niste imagini. Si cine este responsabil pentru asta?!..La prima incercare eu as da vina pe ochi si totusi mai este ceva…ceva ce tine de fiecare dintre noi caci altfel nu mi-as imagina de ce eu vad acel ceva invizibil pentru vecinul din campul meu visual…
E sensibilitatea care ne defineste pe fiecare si totodata ne determina sa ne orientam pe culoarele existentei in ce directive sa cautam fericirea si definitia vietii.
Nu-i asa ca cele mai profunde emotii si sentimente nu sunt exprimate, de obicei, prin cuvinte, ci mai degraba, printr-o simpla privire? Ce au ochii pentru a implica o asemenea expresivitate?” – by Mite
Food for Thought !? (maybe !?)
“What happens to the faith healer and the shaman when any poor citizen can see the full effect of drugs or surgeries, administered without ceremonies or mystifications? Roughly the same thing as happens to the rainmaker when the climatologist turns up, or to the diviner from the heavens when schoolteachers get hold of elementary telescopes.” – (Christopher HItchens, God Is Not Great)
*
*
*
“When the missionaries came to Africa they had the Bible and we had the land. They said ‘Let us pray.’ We closed our eyes. When we opened them we had the Bible and they had the land. – (Desmond Tutu)
*
*
*
“The idea of God was not a lie but a device of the unconscious which needed to be decoded by psychology. A personal god was nothing more than an exalted father-figure: desire for such a deity sprang from infantile yearnings for a powerful, protective father, for justice and fairness and for life to go on forever. God is simply a projection of these desires, feared and worshipped by human beings out of an abiding sense of helplessness. Religion belonged to the infancy of the human race; it had been a necessary stage in the transition from childhood to maturity. It had promoted ethical values which were essential to society. Now that humanity had come of age, however, it should be left behind” – (Sigmund Freud – A History Of God)
Pitted Darkling Beetle (Adesmia cancellata)
“If all mankind were to disappear, the world would regenerate back to the rich state of equilibrium that existed ten thousand years ago. If insects were to vanish, the environment would collapse into chaos.” (E. O. Wilson)
*
*
*
This guy is a warrior…one leg and one antenna missing and his still kicking !
“Two-legged creatures we are supposed to love as we love ourselves. The four-legged, also, can come to seem pretty important. But six legs are too many from the human standpoint.” (Joseph W. Krutch)
Playing Around with my Camera !
Just fooling around with my camera in a friend’s house. I actually love these miniature hand made stuff !
We Have Time !
We have time for everything
Sleep, run back and forth,
regret we made an error and repeat the error again
judge others and absolve ourselves,
we have time to read and write,
edit what we wrote, regret what we wrote,
we have time to make projects and never follow through
we have time to dwell in illusions and stir their ashes much later.
We have time for ambitions and diseases,
to blame destiny and details,
we have time to look at the clouds, at the ads, or some random accident,
we have time to chase away our questions, postpone our answers,
we have time to crush a dream and reinvent it,
we have time to make friends, to lose them,
we have time to take lessons and forget them soon after,
we have time to receive gifts and not understand them.
We have time for everything.
No time, though, for a little tenderness.
When we’re about to do that too, we die
(Octavian Paler)
Nu cenzura si nu nega ceea ce simti
Nu cenzura si nu nega ceea ce simti
La suprafata, viata de zi cu zi a devenit mai confortabila decat a fost vreodata. Cu toate acestea, oamenii inca mai traiesc 
vieti de disperare tacuta. Sursa acestei disperari este reprimarea – sentimentul ca nu poti sa fii ceea ce vrei sa fii, nu poti sa simti ceea ce vrei sa simti, nu poti sa faci ceea ce vrei sa faci. Un creator n-ar trebui sa fie niciodata blocat in felul acesta. Nu exista nicio persoana cu autoritate, care sa impuna aceasta reprimare – ea este, in totalitate, autoimpusa. Orice parte din tine cu care nu te poti confrunta aseaza o bariera intre tine si realitate. Cu toate acestea, emotiile sunt in intregime personale. Numai tu stii cum te simti, iar cand incetezi sa-ti mai centurezi emotiile, efectul depaseste cu mult simplul rezultat de a te simti mai bine. Scopul tau nu este sa experimentezi numai emotii pozitive. Drumul catre libertate nu este prin „a te simti bine”, ci prin a te simti sincer si adevarat fata de tine insuti. Cu totii avem datorii emotionale fata de trecut, sub forma unor sentimente pe care nu ne permitem sa le exprimam. Trecutul nu este trecut, atata vreme cat datoriile acestea raman neplatite. Nu trebuie sa revii la persoana care te-a suparat sau te-a infuriat, cu intentia sa revizuiesti modul in care s-a desfasurat trecutul. Pentru persoana aceea, impactul poate sa nu fie niciodata acelasi ca si pentru tine. Scopul in a scapa de datoriile emotionale este acela de a-ti gasi locul in prezent.Ego-ul are un repertoriu de explicatii pentru faptul ca nu suntem liberi din punct de vedere emotional:
- Eu nu sunt genul de persoana care sa simta asa ceva.
- Ar trebui sa fi depasit deja asemenea lucruri.
- Nimeni nu vrea sa auda despre astfel de sentimente.
- Nu am dreptul sa ma simt ranit; nu e cinstit fata de ceilalti.
- N-as face decat sa deschid niste rani mai vechi.
- Trecutul e trecut.
Daca va auziti spunand astfel de lucruri, in incercarea de a va abate de la avea sentimente dureroase, s-ar putea sa reusiti sa le reprimati. Insa fiecare sentiment ascuns si blocat este ca o bucata mare de constiinta inghetata. Pana nu se dezgheata, spui doar: „Sunt ranit”, chiar daca refuzi sa o vezi, te tine in ghearele sale. Acesta este un obstacol in plus intre tine si martorul tacut, care trebuie indepartat. Trebuie sa acorzi timp si atentie, sa fii constient de sentimentele tale si sa le lasi sa spuna ceea ce au de spus.
Deepak Chopra – Cartea secretelor
Bits of Nature ! – (splash of colour)
“I WOULD HAVE MY EARS FILLED
WITH THE WORLD’S MUSIC
LET ME HEAR ALL SOUNDS OF LIFE AND LIVING”
“IF YOU DON’T LIKE SOMETHING, CHANGE IT. IF YOU CAN’T CHANGE IT, CHANGE YOUR ATTITUDE.”
“LIFE IS NOT MEASURED BY THE NUMBER OF BREATHS WE TAKE,
BUT BY THE MOMENTS THAT TAKE OUR BREATH AWAY”
(Maya Angelou quotes)
Reflections on Self – What do I Want ?
This is a hard question. I really don’t know where to start ! It is harder to find an answer when it comes to the material world just because we are in a continuous change. We are changing our minds too often to pin point what we want. And that is normal, it should be this way. What do we want from the material world should be nothing more than we need to make our dreams come true and to make us truly happy. And if that requires to change our minds often, we should. We need to put in the effort of really reflecting on this for it is easy to mistake what we think we want with what we feel we truly want. It isn’t very difficult to find arguments for something to swing in the totally wrong direction if we put our minds into it. But the truth lays deep within us and comes out just a split of a second in that first moment. Is like when you meet somebody for the first time and as soon as you lay your eyes on that person, you just know you don’t like them. They don’t really have to tell you much, they just have to be around you , many times just minutes, for you to feel that something is not quite right . An yet, if given the time to think, we fight this feeling, this instinct, and too often our feelings are proved right. It is the same when you see something or someone you like and you mind kills that feeling with superficial arguments. (I say that is what self confidence is all about….when you don’t let the fear of making a mistake control you into questioning that first moment when you feel something is right or wrong )
I can not deny I want some of the luxuries and comforts of the 21st century life. We all (at least those who are aware they exist) want them and there is not doubt about. But without trying to be modest, I want just enough of them to help me in my quest of making my dreams come true. I want to earn more so I can travel more. I want to buy a new camera and some more equipment so I can take better photos, more creative, more inspiring and unique. I want a car so I don’t waste more time than I need with my daily commute but rather do something more interesting . I want nothing different than any of you though my reasons might be questionable in certain cases , to say the least.(and I will leave it here)
To bring up the non-material ( which one may call dreams or ideals), first that comes to mind is wanting not to be bored. Sure that isn’t too special and it can be easily considered just a small day to day desire, but at times it is rather hard to achieve it, especially in the company of boring people. I do enjoy a good conversation, possibly with a drink or two only to enhance the moment as I sincerely dislike letting alcohol blur my mind to the point where I can not appreciate more than the horrible drunkenness.
I want people to really contemplate on the fact that they are dying.The final destination of our journey from birth is death. If we really give death a serious thought, and I mean really deep thought, we will find it will put life quite well into perspective.(As an example, very often the people that barely missed “passing through to the other side” have changed their outlook on life). You suddenly appreciate every moment more, you love more and hate less, you stop worrying for what you can’t control, you live a more fulfilling life and every second becomes more valuable as that might be your last. So I want people to consider spending some time and contemplate on this inevitable passing into nonexistance.
I want to have somebody to say “good evening” to as I enter through the door in the evenings.
We are social beings and we can not live alone. Even the loneliest person has a friend, being that real or imaginary. If you lack this desire it is widely accepted you are sick, but yet I seriously doubt there is any human being without having, at the very list, his imagination as a friend to share his happiness and sorrows with. And finding that friend in the one you share profound feelings of uncontrolled and unconditioned love with is worth more than anything else you could ever dream/
And the last but not at all the least, to cite Horace Mann’s injunction “until you have done something for humanity you should be ashamed to die”, I want to do something even if that is the last thing that I could do which is to become an organ donor .Though I like to brag without modesty that I can consider I’ve already done something in that direction, I would really be ashamed to die without doing it for as many times as I possible can.
To close this poorly structured post, I wish to tell you that I do not stretch and embarrass myself here with my writing skills just to look for some recognition or just to look interesting. I do it as I see that people stopped talking about themselves. Maybe if we will express what we really feel and want more often we will find that most of us, regardless of all other sociological differences ,are not so different after all. Maybe we will show more compassion,maybe we will fear less, love more and why not, on a personal level, have more self confidence and closer and more intimate relations. And if ever all of this will just make one and only one person think about it, without necesarly agreeing, it means that I achieved more than I have hoped to achieve. (I will stop here as I just realized ,re-reading , that I definitely lack inspiration and imagination. Hopefully the idea is clear and makes some sort of sense)
What do you want?
Reflections on Self – Who am I ?
Who am I ? … I will never believe those who say they found the answer to this question. For if you ever really search for an answer, you will find that it is impossible to ever know as you are never the same, you are in a continuous change. You are what is around you mixed with what you make of it. And you are always different. Even if just by a very small fraction, you are always different from whom you were a minute ago. Our brain can process 1 million bits of information per second while we can be conscious only of about two thousands bits per second (this is debatable, numbers may vary, the idea is important ). That makes it even harder to ever know who we truly are. The only certitude of who I am is now, when I feel my fingers pressing different keys on the keyboard, trying to express my thoughts in words, pressing my back against the chair, sipping some water to wet my dry lips. This is who I am now. But after I finish this? After my brain processed few more millions bits of information and after I become conscious of few more thousands of the same, I have no idea whom I will be then!
People might think they know, and often people say they are good, they love thing, they love others, they don’t like one thing or another…they have friends, they enjoy reading….and this is who they are. But is it really true? For example…being good !…if you were ever put in the extreme situation of having to save your dearest ones, your children, your life by having to murder another innocent person , would you do it? There are people who will do it without blinking , most of the people will do it but will be marked for life , and very few people who will not do it. But would you do it? You don’t know. And if you would do it, would it be a bad or a good thing? Whom would you be then? A cold blooded murderer or someone full of love (for his close ones)?
I hate bitter taste…and often it makes me gag…but yet I love coffee without sugar, and I don’t know what else that tastes bitter I would like as I didn’t try everything out there. Can that be me, the guy who hates bitter, but yet he likes few bitter things? if that were true and I was that guy, that won’t define me very well. I do or I don’t like bitter? I don’t know…I know I don’t like some things I have tried already that were bitter and that is all.
So my answer to this question is – I HAVE NO CLUE ! All I can do is educate my mind for my inner self to know who I am at every given moment. Not control my soul, my heart, my body or my instincts with my EGO, but be as conscious as I can of everything that my existence throws at me and have faith my subconscious self will make the best out of everything else. I can stop trying to control everything and wake up every morning to start a fresh new day, with new challenges, pleasures, disappointments and whatever else might be and enjoy them all , but don’t hold on to them, as there will be another day coming where I will miss the new for holding on to the old. Love with passion and fall so I can get up more aware of were I step. I can Dream big, I can hope and I can desire.
I am what my life is !
(I hope this makes some sense to you and your comments are always welcomed…just don’t mind my poor writing skills. And just so you know, in the last image I was about 14kg heavier than now )
Marturisire !!!
Viata nu a fost neaparat darnica cu mine. Si probabil nici nu va fi. Insa am invatat sa merg inainte cu entuziasm si fara prejudecati. Am ajuns sa nu mai judec oamenii prin prisma impulsurilor si fiorilor dati de moment si sa umblu pe drumurile cunoasterii de sine ca sa-i pot ierta pentru greselile pe care eventual tot le mai fac si ei. Daca mi-am acordat mie inca o sansa luptand cu otravuri care imi picurau in vene si impotriva tuturor asteptarilor (mai putin ale mele) i-am dovedit infernului ca nu cedez in fata greselilor naturii sau evolutiei, atunci de ce nu le-as oferi si lor acea sansa? Oricine face greseli, dar o greseala nu ne defineste. Caci in fond nu ne putem defini prin acea greseala. Noi nu suntem noi decat in relatie cu universul, cu mediul ce ne inconjoara. Asta ne defineste pe noi ca si noi: fiecare experienta traita, fiecare rasarit sau apus de soare care ne incanta privirea, fiecare fata pe care o privim, fiecare om care ne atinge si pe care noi il atingem. Daca un element sau mai multe din mediul nostru , din experientele noastre trecute si prezente ,a fost sau este gresit si ne-a dus spre greseala comisa si facem un efort sa il identificam si sa il schimbam catre bine, de ce sa nu mai primim o sansa? Chiar daca asta implica riscuri. Nu se merita? In fond daca le mai acordam o sansa, ne acordam noua o sansa, caci ei contribuie la a ne defini. Eu zic ca se merita. (acum nu trebuie sa fim prosti si sa ne lasam calcati in picioare…bunul simt si echilibrul sunt necesare).
Asa imi spune inima si ma chinui sa o ascult. Multa vreme nu am ascultat-o. Am crezut ca le stiu pe toate si nu trebuie sa mai ascult si de inima asta care si asa nu mai poate, avand si ea de a face cu cateva rani ce au lasat cicatrici adanci. Insa am simtit ca aceste rani au facut-o sa bata mai puternic si am realizat ca de fapt ea stie mai bine. (Vedeti voi, cunostintele pe care le culegem in fiecare secunda ajuta la cultivarea instinctului, intuitiei, inimii. Noi de ele trebuie sa ascultam. Ati auzit cu totii de “intuitia feminina” sau de acei oameni de succes despre care se spune ca “isi asculta instinctul”). Oricum , acele rani au facut inima sa bata cu mai multa pasiune si inversunare si s-a dovedit ca oricate as crede ca mintea mea stie…nu stie nimic. Si de fiecare data cand nu mi-am ascultat cu adevarat instinctul, si am lasa mintea sa se interpuna intre fiinta mea si cee ceea ce vrea ea instinctual, am avut de suferit. Si pina la urma trebuie sa las si inima asta sa o mai ia razna sa simt si eu ca traiesc. Si daca va fi iar ranita, acum stiu ca va deveni si mai puternica si va bate cu inca si mai multa pasiune, aruncandu-se in urmatorul abis al dorintelor si amorului in cautarea fericirii.
Nu pot lasa frica asta ascunsa in subconstientul meu sa imi opreasca inima. Ar fi o lasitate chinuitoare si singuratica, oricat m-as amagi eu ca nu este. Caci toti acei ce ne-am lasat inimile sa zburde catre amorul nebun stim cat de divin este. Nu las inima sa umble buimaca in confuzia fricii instalate in minte din cauza unui minut de ratacire si deziluzie si nu refuz sa mai dau o sansa inimii sa bata cum numai ea stie si sa imi inunde trupul cu elixirul placerilor sublime si infinite.
(the images don’t match the text very well…hope you enjoy them )
