Believes or Faith !
There are three things I will always believe in (or I can even say I’ll have “faith” in) :
– Love
– The Power of Truth
– Me
Everything else it seems , at the least, questionable. To me it does. I might be wrong here, but for any of these three from the above ,details do not count because themselves are details of our life that make it worth while. And to not leave it just like this…let’s see.
Love – …is or isn’t (with the meaning of romantic love). It takes us about 6 seconds to unconsciously decide if we like or we don’t like somebody. It doesn’t take much longer to fall in love. What follows is just detail and that it is honestly not important for we all know that this inexplicable and extraordinary feeling, if it takes over our heart, it takes over all our senses . And if it doesn’t , then it is not Love in the most powerful sense of the word. It might be something else….but that is all. I am a strong believer in “love at first sight”, whether we are aware of it or not. Love at the second month’s sight is just pushing the inevitable wired end or life long numbness and self pity.
The Power of Truth – …as long as it is the truth, details are insignificant, whatever they might be.
And ME – …why wouldn’t I believe in me regardless of details? They do not matter for me is me, and will always be, and if I don’t accept me as I am (in an everlasting journey of learning and discovery ) with my passions,giving 100% in everything I do, with my curiosity , my desires, my aspirations and my dreams, then who else will ever be ready to accept me? You see, on an individual note, I don’t mean that I accept the way I am, and that is final, but I accept me at every moment, with all the new experiences that come and go, with all the changes that occur in my crazy mind and life. And on the same note, I will never compare myself to others.Not even with me in the past. Never… I am who I am now…and I will be whom I will be after I write this post, even if I will be a slightly different person , but I will still be ME only from few minutes later.
Everything else is questionable at one point or another….
Sure this can develop in a lengthy conversation and there can be more arguments for and against what I wrote above ,and I might just try to expand on the subject in a different post, but generally we start “dying” if we ever loose faith in any these three things.
But that is just me !…..it would be interesting to hear what you have to say
Confidant of Nature !
“The artist is the confidant of nature, flowers carry on dialogues with him through the graceful bending of their stems and the harmoniously tinted nuances of their blossoms. Every flower has a cordial word which nature directs towards him.”
Beauty !
“Every year of my life I grow more convinced that it is wisest and best to fix our attention on the beautiful and the good, and dwell as little as possible on the evil and the false.” – Richard Cecil
Cuvânt !
” Cuvintele sunt importante, cuvintele ne definesc..până şi tăcerea noastră transmite cuvinte. Într-un periplu minunat al imaginaţiei, să ne vedem fără cuvinte..Şi când scriu “ cuvinte” mă refer la orice exprimăm..gândind, transmitem verbal, privind sau auzind ca şi cum am transmite cuvinte… Rezultatul: nu am mai fi noi, oamenii, ne-am transforma în fiinţe ale tăcerii supreme…Iar gheaţa s-ar aşterne peste întinsul care ne cuprinde şi am ajunge doar poveste, povestea celor care ar redescoperi minunea cuvântului.
Cuvintele sunt în noi şi peste noi. Deseori mă cuprinde fiorul cuvântului chiar şi atunci când aleg tăcerea. Atunci realizez cât de multe imperii au fost înălţate datorită cuvântului, tot acest element definitoriu al omului stând la baza slăbirii marilor puteri. Cuvântul este minunea care face ca în fiecare dimineată să putem transmite fiorul vieţii sau seara să ne contopim în infinitul plăcerilor.
Cuvântul transmis printr-o privire mi-a strecurat patima iubirii, nobilul sentiment care îmi fusese străin. Au fost cuvinte şi altădată, dar, uneori, cuvintele nu ne împărtăşesc deplinătatea sensurilor sale decât atunci când trebuie. De aceea, cuvântul deţine puterea absolută. El însufleţeşte, înnobilează dar şi distruge.
Cuvântul in sine ne conturează sentimentele dar, fără a-l însoţi de o privire corespunzătoare, el conturează doar sentimentul pe care dorim să îl transmitem. Aici intervine cuvântul ca şi armă şi bănuiesc că nu degeaba Mark Twain concluziona interesant :” Un agent foarte puternic este cuvântul potrivit. De câte ori dăm peste unul care este exact ce trebuie…efectul rezultat este atât fizic cât şi spiritual şi de o promptitudine fulgerătoare.”
Cuvintele ne definesc…scriam…si aşa este. Dacă ne uităm în jurul nostru, fiecare cunoscut sau necunoscut trăieşte aşa cum grăieşte, cum se exprimă. Simplu, bogat, complicat sau analist…
Magia binefăcătoare a cuvintelor…cât adevăr…căci doar cuvântul e puterea pe care o avem să transmitem, să gândim, să iubim…este scânteia din interiorul nostru .
Şi totuşi reuşim să otrăvim prin cuvinte deseori; întâmplător sau organizat, conştientizăm că în cuvinte se află puterea gândirii.
Ca într-un joc al maturităţii, în dorinţa de a învăţa frumosul şi urâtul vieţii, să ne imaginăm cuvintele cu puteri magice! ……. Eu aleg “ARMONIE”….Voi?!” – by Mite
O Vitrină…
“Privim o vitrină astăzi iar mâine fugim de strada cu vitrina preferată. Probabil pentru că acolo am văzut ce ne-am dori sau poate pentru că acolo doar era acel ceva uşor de procurat. Dar, spre suprinderea noastră, zilele următoare ocolim. Dacă ne-am acorda răgaz să ne cunoaştem mai bine am putea înţelege ce se întâmplă cu noi..Nu este vorba despre plictiseală sau temere..pur şi simplu..ne schimbăm, suntem într-o continuă schimbare. Creştem sau ne micşorăm, cert este că mişcarea este unul din elementele definitorii ale noastre.
În schimb, ne călcăm libertatea şi dorinţa de altceva, ne încăpăţânăm să credem în iluzii…Şi astfel nu ne putem desprinde de trecut sau privim prezentul ca şi cum ar fi ieri actualizat. Aşteptăm să primim răspunsul la întrebările trecute, să ni se recunoască eforturile şi să ni se înţeleagă iubirea. Nu acceptăm nici o mutare pentru că nu credem în ea, nu o vedem posibilă.
Aş propune un imbold de a trece dincolo, pentru că doar astfel putem afla ce se potriveşte cu viaţa noastră. Nu e uşor, dar să ne imaginăm că ar fi ca şi cum am face curăţenie generală, închizând uşile trecutului şi făcând curăţenie în prezent pentru viitor. Şi se poate doar dacă ne facem curajul de a ne recunoaşte vina, lăsând dincolo ceea ce este greşit.
Astfel, acceptând mişcarea de rotaţie continuă, putem să ne reîntoarcem pe strada cu vitrine şi să privim cum, în tot acest timp, schimbările au avut loc şi în vitrina preferată cândva..şi astfel viaţa merge mai departe, tot pe aceeaşi stradă sau străzi lăturalnice, important este că devenim treptat noi, cei pe care îi căutăm o viaţă.
Iar mişcarea este inerentă, se întâmplă cu sau fără noi, de aceea trebuie să anticipăm şi să ne adaptăm, mai mult, să ne bucurăm de eventualele schimbări, să fim pregătiţi pentru altele din nou şi din nou…
Iar asta nu se poate altfel decât descoperind totul noi înşine şi, poate mult mai frumos, alături de cineva care să îşi dorească să ne descopere, să ne înţeleagă şi să ne întregească. Să spui CUVINTE şi să faci LUCRURI. Să simţi că eşti liber şi să ştii că posezi dar şi că eşti în posesia sa. Să te transformi în căutarea ta continuă şi să observi că puteţi evolua împreună…Şi astfel viaţa să redevină precum vitrina preferată..în regăsirea permanentă, pentru construcţia finală.” – by Mite
“ Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.” – Mahatma Ghandi
Notice it !!!
“Life is full of beauty. Notice it. Notice the bumble bee, the small child, and the smiling faces. Smell the rain, and feel the wind. Live your life to the fullest potential, and fight for your dreams.”
Crazy Little Bird !
I spent almost two hours trying to get a good shot of this little bird…and she wouldn’t let me. Is like she knew ! She just wouldn’t come out in the open …not even for a second or two. Jumping around from branch to branch in the thick foliage of an acacia tree; she wouldn’t even stay still for a bit. Guess the windy day out there in the desert didn’t help with that either. I managed two decent shots…but not as good as I wanted them !
Gând !
“De ce să nu ne întrebăm ce este dincolo?! De ce să considerăm nebănuitul ca fiind o umbră imensă, ale cărei laturi să îşi pună amprenta asupra noastră şi să ajungem să trăim în de ce-uri ?! Zi de zi luăm programul dus – întors ca şi cum ar fi scris într-un orar postat pe perete, ca în copilărie când mama, din dorinţa de a ne îmboldi să învăţăm, ne cumpăra orare cât mai colorate, mari, unde ne scriam programul de la şcoală, deseori cu litere de o şchioapă.
Dacă atunci eram în stare să refuzăm orarul acela, preferând să pierdem vremea în faţa blocului, de ce nu am fi în stare să refuzăm doar ceea ce primim sau oferim mecanic?! De ce nu am pierde vremea puţin şi cu gândurile noastre, îndrăznind să intuim nebănuitul, să visăm şi să credem că am putea să planificăm viitorul altfel decât ar fi el preconizat a ni se înfăţişa?
E drept că a încerca să defineşti nebănuitul ne poate duce pe noi în ispita visării ..în paşii pierduţi ai dorinţelor noastre care fie nu şi-au obţinut identitatea clară, fie au mocnit aşteptând tonul de liniere.
Iar întrebările cu un răspuns mai puţin clar nu ne prea ajută, probabil de aceea preferăm să privim doar ziua respectivă şi programul săptămânal, stabilit de la ceremonialul cafelei până la finalizarea statisticilor cerute la serviciu.
Dar accept varianta pariului, ce pierd bănuind nebănuitul şi ce câştig ?! Probabil aş putea pierde ceva timp, de exemplu, nu aş mai privi degeaba, pe stradă, traficul infernal şi m-aş gândi mai bine ce reprezintă albastrul cerului..Aşadar pierd timpul irosit deseori de noi şi totodată câştig un vis, dar pot adăuga şi altceva în orarul prescris de nevăzutele mâini ale celor din jurul nostru, care , în lanţul trofic, ne organizează viaţa. Să nu uităm că şi mâinile noastre fac parte din acest consiliul de stabilire a orarelor!” – by Mite
Clipe din Viata !
“Ne pierdem în amănuntul dimineții, în căldura amiezii și mai ales în pașii grăbiți spre casă, spre ceea ce suntem obișnuiți zi de zi să facem.
Oare vreodată ai avut curajul să te oprești și să realizezi că defapt, în viață, te grăbești? E vorba de o grabă parcă impusă, undeva notat și apoi remunerat. Altfel nu îmi pot imagina de ce, dimineața, mă grăbesc să nu mă împiedic de scările tarziului și uit să observ că miroase a salcâm. Uit că e ziua de naștere a celei mai importante persoane din viața mea, și asta pentru că e o nouă zi de rutină obositoare.
Este o grabă impusă de artificialul și “normalul” societății și culturii . Dar păcat că ajungem să ne însuşim această grabă și în lumea noastră interioară, contopim visarea cu ora, cu timpul, uităm că răbdarea este un principal atuu al succesului și vrem TOTUL acum, imposibilul nimic să ne aparțină într-o secundă.
Cred cu tărie că această grabă își pune amprenta și asupra sufletului nostru… Și de aici nu e decât un pas către dezamăgire, pentru că nu realizăm că liniștea și visarea se contopesc cu adevărat spre împlinire. Și nu întâmplător am câștigat mult mai mult când nu m-am grăbit și nu am reușit când graba s-a impus!” – (by Mite)
Clipe Din Viata !
“Tot ceea ce inconjuram cu privirea intr-o clipa ne afecteaza indiferent daca impactul frumosului sau uratului il simtim imediat sau la un interval de ore…Ni se intampla sa ne preocupe marile probleme ale lumii sau ale bucatariei proprii , pe moment,dar ceea ce capteaza privirea atunci, in secundele acelea nebune, nu ne lasa indiferenti..Probabil asa se explica de ce , uneori, plecam dintr-un camp visual si totusi…peste ceva timp…ni se reflecta un mesaj din locul din care am plecat…”
“Ei…de unde atat taraboi pentru niste imagini. Si cine este responsabil pentru asta?!..La prima incercare eu as da vina pe ochi si totusi mai este ceva…ceva ce tine de fiecare dintre noi caci altfel nu mi-as imagina de ce eu vad acel ceva invizibil pentru vecinul din campul meu visual…
E sensibilitatea care ne defineste pe fiecare si totodata ne determina sa ne orientam pe culoarele existentei in ce directive sa cautam fericirea si definitia vietii.
Nu-i asa ca cele mai profunde emotii si sentimente nu sunt exprimate, de obicei, prin cuvinte, ci mai degraba, printr-o simpla privire? Ce au ochii pentru a implica o asemenea expresivitate?” – by Mite
Pitted Darkling Beetle (Adesmia cancellata)
“If all mankind were to disappear, the world would regenerate back to the rich state of equilibrium that existed ten thousand years ago. If insects were to vanish, the environment would collapse into chaos.” (E. O. Wilson)
*
*
*
This guy is a warrior…one leg and one antenna missing and his still kicking !
“Two-legged creatures we are supposed to love as we love ourselves. The four-legged, also, can come to seem pretty important. But six legs are too many from the human standpoint.” (Joseph W. Krutch)
We Have Time !
We have time for everything
Sleep, run back and forth,
regret we made an error and repeat the error again
judge others and absolve ourselves,
we have time to read and write,
edit what we wrote, regret what we wrote,
we have time to make projects and never follow through
we have time to dwell in illusions and stir their ashes much later.
We have time for ambitions and diseases,
to blame destiny and details,
we have time to look at the clouds, at the ads, or some random accident,
we have time to chase away our questions, postpone our answers,
we have time to crush a dream and reinvent it,
we have time to make friends, to lose them,
we have time to take lessons and forget them soon after,
we have time to receive gifts and not understand them.
We have time for everything.
No time, though, for a little tenderness.
When we’re about to do that too, we die
(Octavian Paler)
Nu cenzura si nu nega ceea ce simti
Nu cenzura si nu nega ceea ce simti
La suprafata, viata de zi cu zi a devenit mai confortabila decat a fost vreodata. Cu toate acestea, oamenii inca mai traiesc 
vieti de disperare tacuta. Sursa acestei disperari este reprimarea – sentimentul ca nu poti sa fii ceea ce vrei sa fii, nu poti sa simti ceea ce vrei sa simti, nu poti sa faci ceea ce vrei sa faci. Un creator n-ar trebui sa fie niciodata blocat in felul acesta. Nu exista nicio persoana cu autoritate, care sa impuna aceasta reprimare – ea este, in totalitate, autoimpusa. Orice parte din tine cu care nu te poti confrunta aseaza o bariera intre tine si realitate. Cu toate acestea, emotiile sunt in intregime personale. Numai tu stii cum te simti, iar cand incetezi sa-ti mai centurezi emotiile, efectul depaseste cu mult simplul rezultat de a te simti mai bine. Scopul tau nu este sa experimentezi numai emotii pozitive. Drumul catre libertate nu este prin „a te simti bine”, ci prin a te simti sincer si adevarat fata de tine insuti. Cu totii avem datorii emotionale fata de trecut, sub forma unor sentimente pe care nu ne permitem sa le exprimam. Trecutul nu este trecut, atata vreme cat datoriile acestea raman neplatite. Nu trebuie sa revii la persoana care te-a suparat sau te-a infuriat, cu intentia sa revizuiesti modul in care s-a desfasurat trecutul. Pentru persoana aceea, impactul poate sa nu fie niciodata acelasi ca si pentru tine. Scopul in a scapa de datoriile emotionale este acela de a-ti gasi locul in prezent.Ego-ul are un repertoriu de explicatii pentru faptul ca nu suntem liberi din punct de vedere emotional:
- Eu nu sunt genul de persoana care sa simta asa ceva.
- Ar trebui sa fi depasit deja asemenea lucruri.
- Nimeni nu vrea sa auda despre astfel de sentimente.
- Nu am dreptul sa ma simt ranit; nu e cinstit fata de ceilalti.
- N-as face decat sa deschid niste rani mai vechi.
- Trecutul e trecut.
Daca va auziti spunand astfel de lucruri, in incercarea de a va abate de la avea sentimente dureroase, s-ar putea sa reusiti sa le reprimati. Insa fiecare sentiment ascuns si blocat este ca o bucata mare de constiinta inghetata. Pana nu se dezgheata, spui doar: „Sunt ranit”, chiar daca refuzi sa o vezi, te tine in ghearele sale. Acesta este un obstacol in plus intre tine si martorul tacut, care trebuie indepartat. Trebuie sa acorzi timp si atentie, sa fii constient de sentimentele tale si sa le lasi sa spuna ceea ce au de spus.
Deepak Chopra – Cartea secretelor
Bits of Nature ! – (splash of colour)
“I WOULD HAVE MY EARS FILLED
WITH THE WORLD’S MUSIC
LET ME HEAR ALL SOUNDS OF LIFE AND LIVING”
“IF YOU DON’T LIKE SOMETHING, CHANGE IT. IF YOU CAN’T CHANGE IT, CHANGE YOUR ATTITUDE.”
“LIFE IS NOT MEASURED BY THE NUMBER OF BREATHS WE TAKE,
BUT BY THE MOMENTS THAT TAKE OUR BREATH AWAY”
(Maya Angelou quotes)
Reflections on Self – What do I Want ?
This is a hard question. I really don’t know where to start ! It is harder to find an answer when it comes to the material world just because we are in a continuous change. We are changing our minds too often to pin point what we want. And that is normal, it should be this way. What do we want from the material world should be nothing more than we need to make our dreams come true and to make us truly happy. And if that requires to change our minds often, we should. We need to put in the effort of really reflecting on this for it is easy to mistake what we think we want with what we feel we truly want. It isn’t very difficult to find arguments for something to swing in the totally wrong direction if we put our minds into it. But the truth lays deep within us and comes out just a split of a second in that first moment. Is like when you meet somebody for the first time and as soon as you lay your eyes on that person, you just know you don’t like them. They don’t really have to tell you much, they just have to be around you , many times just minutes, for you to feel that something is not quite right . An yet, if given the time to think, we fight this feeling, this instinct, and too often our feelings are proved right. It is the same when you see something or someone you like and you mind kills that feeling with superficial arguments. (I say that is what self confidence is all about….when you don’t let the fear of making a mistake control you into questioning that first moment when you feel something is right or wrong )
I can not deny I want some of the luxuries and comforts of the 21st century life. We all (at least those who are aware they exist) want them and there is not doubt about. But without trying to be modest, I want just enough of them to help me in my quest of making my dreams come true. I want to earn more so I can travel more. I want to buy a new camera and some more equipment so I can take better photos, more creative, more inspiring and unique. I want a car so I don’t waste more time than I need with my daily commute but rather do something more interesting . I want nothing different than any of you though my reasons might be questionable in certain cases , to say the least.(and I will leave it here)
To bring up the non-material ( which one may call dreams or ideals), first that comes to mind is wanting not to be bored. Sure that isn’t too special and it can be easily considered just a small day to day desire, but at times it is rather hard to achieve it, especially in the company of boring people. I do enjoy a good conversation, possibly with a drink or two only to enhance the moment as I sincerely dislike letting alcohol blur my mind to the point where I can not appreciate more than the horrible drunkenness.
I want people to really contemplate on the fact that they are dying.The final destination of our journey from birth is death. If we really give death a serious thought, and I mean really deep thought, we will find it will put life quite well into perspective.(As an example, very often the people that barely missed “passing through to the other side” have changed their outlook on life). You suddenly appreciate every moment more, you love more and hate less, you stop worrying for what you can’t control, you live a more fulfilling life and every second becomes more valuable as that might be your last. So I want people to consider spending some time and contemplate on this inevitable passing into nonexistance.
I want to have somebody to say “good evening” to as I enter through the door in the evenings.
We are social beings and we can not live alone. Even the loneliest person has a friend, being that real or imaginary. If you lack this desire it is widely accepted you are sick, but yet I seriously doubt there is any human being without having, at the very list, his imagination as a friend to share his happiness and sorrows with. And finding that friend in the one you share profound feelings of uncontrolled and unconditioned love with is worth more than anything else you could ever dream/
And the last but not at all the least, to cite Horace Mann’s injunction “until you have done something for humanity you should be ashamed to die”, I want to do something even if that is the last thing that I could do which is to become an organ donor .Though I like to brag without modesty that I can consider I’ve already done something in that direction, I would really be ashamed to die without doing it for as many times as I possible can.
To close this poorly structured post, I wish to tell you that I do not stretch and embarrass myself here with my writing skills just to look for some recognition or just to look interesting. I do it as I see that people stopped talking about themselves. Maybe if we will express what we really feel and want more often we will find that most of us, regardless of all other sociological differences ,are not so different after all. Maybe we will show more compassion,maybe we will fear less, love more and why not, on a personal level, have more self confidence and closer and more intimate relations. And if ever all of this will just make one and only one person think about it, without necesarly agreeing, it means that I achieved more than I have hoped to achieve. (I will stop here as I just realized ,re-reading , that I definitely lack inspiration and imagination. Hopefully the idea is clear and makes some sort of sense)
What do you want?
Marturisire !!!
Viata nu a fost neaparat darnica cu mine. Si probabil nici nu va fi. Insa am invatat sa merg inainte cu entuziasm si fara prejudecati. Am ajuns sa nu mai judec oamenii prin prisma impulsurilor si fiorilor dati de moment si sa umblu pe drumurile cunoasterii de sine ca sa-i pot ierta pentru greselile pe care eventual tot le mai fac si ei. Daca mi-am acordat mie inca o sansa luptand cu otravuri care imi picurau in vene si impotriva tuturor asteptarilor (mai putin ale mele) i-am dovedit infernului ca nu cedez in fata greselilor naturii sau evolutiei, atunci de ce nu le-as oferi si lor acea sansa? Oricine face greseli, dar o greseala nu ne defineste. Caci in fond nu ne putem defini prin acea greseala. Noi nu suntem noi decat in relatie cu universul, cu mediul ce ne inconjoara. Asta ne defineste pe noi ca si noi: fiecare experienta traita, fiecare rasarit sau apus de soare care ne incanta privirea, fiecare fata pe care o privim, fiecare om care ne atinge si pe care noi il atingem. Daca un element sau mai multe din mediul nostru , din experientele noastre trecute si prezente ,a fost sau este gresit si ne-a dus spre greseala comisa si facem un efort sa il identificam si sa il schimbam catre bine, de ce sa nu mai primim o sansa? Chiar daca asta implica riscuri. Nu se merita? In fond daca le mai acordam o sansa, ne acordam noua o sansa, caci ei contribuie la a ne defini. Eu zic ca se merita. (acum nu trebuie sa fim prosti si sa ne lasam calcati in picioare…bunul simt si echilibrul sunt necesare).
Asa imi spune inima si ma chinui sa o ascult. Multa vreme nu am ascultat-o. Am crezut ca le stiu pe toate si nu trebuie sa mai ascult si de inima asta care si asa nu mai poate, avand si ea de a face cu cateva rani ce au lasat cicatrici adanci. Insa am simtit ca aceste rani au facut-o sa bata mai puternic si am realizat ca de fapt ea stie mai bine. (Vedeti voi, cunostintele pe care le culegem in fiecare secunda ajuta la cultivarea instinctului, intuitiei, inimii. Noi de ele trebuie sa ascultam. Ati auzit cu totii de “intuitia feminina” sau de acei oameni de succes despre care se spune ca “isi asculta instinctul”). Oricum , acele rani au facut inima sa bata cu mai multa pasiune si inversunare si s-a dovedit ca oricate as crede ca mintea mea stie…nu stie nimic. Si de fiecare data cand nu mi-am ascultat cu adevarat instinctul, si am lasa mintea sa se interpuna intre fiinta mea si cee ceea ce vrea ea instinctual, am avut de suferit. Si pina la urma trebuie sa las si inima asta sa o mai ia razna sa simt si eu ca traiesc. Si daca va fi iar ranita, acum stiu ca va deveni si mai puternica si va bate cu inca si mai multa pasiune, aruncandu-se in urmatorul abis al dorintelor si amorului in cautarea fericirii.
Nu pot lasa frica asta ascunsa in subconstientul meu sa imi opreasca inima. Ar fi o lasitate chinuitoare si singuratica, oricat m-as amagi eu ca nu este. Caci toti acei ce ne-am lasat inimile sa zburde catre amorul nebun stim cat de divin este. Nu las inima sa umble buimaca in confuzia fricii instalate in minte din cauza unui minut de ratacire si deziluzie si nu refuz sa mai dau o sansa inimii sa bata cum numai ea stie si sa imi inunde trupul cu elixirul placerilor sublime si infinite.
(the images don’t match the text very well…hope you enjoy them )
Decalog !
Decalog – Horatiu Malaele
1. Nu îţi crea o imagine falsă. Este incomodă, greu de întreţinut şi uşor de depistat.
2. Fii prietenul duşmanilor tăi. Un proverb islamic spune că “numai iubindu-i poţi să-i distrugi”.
3. Rămâi modest. Dar fă în aşa fel ca lucrul ăsta să se ştie. Trebuie să ai orgoliul modestiei tale.
4. Dacă pierzi teren lasă impresia că ai făcut-o intenţionat. Impune un principiu: am dat doi paşi înapoi, ca să-mi pot lua avânt.
5. Nu fura pe nimeni. Dacă o faci totuşi, schimbă obiectul într-o altă podoabă.
6. Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a rămâne sus îţi trebuie unanimitate.
7. Nu-ţi explica greşelile. Învăluie-le în mister şi abstracţiune. Nu schimbă mare lucru, dar derutează.
8. Nu te întinde prea tare. Rişti să-ţi pierzi controlul graniţelor.
9. Nu lupta împotriva cabalelor întemeiate pe ambiţie şi frustrare. Îţi pierzi vremea, iar lor le creezi scop.
10. Dacă nu reuşeşti, modelează-ţi existenţa după principiul: “Nu se întâmplă decât ceea ce trebuie să se întâmple.” Este o dură, dar relaxantă fatalitate.
Dacă mă întrebaţi pe mine, cea mai frumoasă e porunca nr.1: “Nu îţi crea o imagine falsă. Este incomodă, greu de întreţinut şi uşor de depistat.”
Decalogul amorului – Ernest Maftei
1. Este iubire cand tu esti eu si eu sunt tu
2. Iubirea adevarata e atunci cand, iubind, ramai ferm, intelept si moral
3. Daca iubirea ta nu-l face pe cel iubit fericit, atunci iubirea se transforma in suferinta
4. Cand un barbat nu mai protejeaza femeia, inseamna ca nu o mai iubeste
5. Cand femeia nu-l mai admira pe barbat, inseamna ca nu-l mai iubeste
6. Trebuie sa iubesti numai pe aceea care te iubeste
7. Daca se inlatura iubirea si bunatatea, toata bucuria vietii dispare
8. Barbatul trebuie mai intai sa se racoreasca, pentru a putea face amor cu iubita dupa ce se insoara
9. Sa nu faci amor cu o femeie pe care n-o iubesti
10. Sexul e minunat cand doi oameni se iubesc
Decalog – Octavian Paler
1. Sa astepti oricât.
2. Sa astepti orice.
3. Sa nu-ti amintesti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajuta sa traiesti în prezent.
4. Sa nu numeri zilele.
5. Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
6. Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul în care traim.
7. Nu pune în aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu îndrazneste sa spere singur.
8. Daca gândul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavând altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
9. Binecuvânteaza ocazia de a-ti apartine în întregime. Singuratatea e o târfa care nu te învinuieste ca esti egoist.
10. Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, într-o grota.”
Reflections on Self – Love & Fear !
“At any moment in time, we are faced with two, and only two, choices. Although circumstances may appear to present a myriad of choices, or even no choice at all, if you look deeply enough you will realize that the basic choice is always there. We may choose the path of Love or the path of Fear.
So why do we often opt for fear? Because from the Fear’s standpoint, love can be terrifying. Love requires that we give up control. Fear allows us to seemingly maintain a certain degree of control. Love can make us vulnerable, or so we think. Fear allows us to keep the illusion that, by maintaining vigilance, we can logically determine the best course of action, and protect ourselves, if necessary.
Choosing Love means that we have to “expose” ourselves, including what we perceive as our weaknesses and, therefore, open ourselves up to possible manipulation and pain. Most of us have painful memories of, after opening ourselves up to Love, being hurt and/or disappointed by those we trusted most. When we are hurt and manipulated by those we love, our trust is shattered. We feel violated. The fear then leads to anger. We swear we will never allow ourselves to be so vulnerable again. We chastise ourselves for being so “stupid” as to trust in the first place. And so the Fear has the ammunition it needs to get us to begin building “walls” which we think will protect us from future pain. What the Fear doesn’t tell us is that, by building these walls, we prevent ourselves from receiving the love we truly want and deserve. That’s why, after a time of recovery, we usually decide to again “take a chance” on love. However, the Fear is not about to give up without a fight. Therefore, although we think we are opening up to Love again, we withhold a little of the trust that we had given so freely before. Then, if we get hurt again, we retreat even more firmly into the Ego’s world of fear and control. And so a vicious cycle is set into motion.
Because the force of Love is so powerful, after a time, we again realize that we cannot live without it and decide (again) to “take a chance”. The Fear, remembering the hurt from before, wages an all out war against Love. It will do everything in its power to keep the “protective walls” in place. In fact, it will do everything possible to fortify them. That includes “sabotaging” the new relationship by bringing up fears from the past in order to poison the new relationship and show you that it knows what is best for you. Protection at all costs. What the Fear won’t tell you, of course, is that this is the way it maintains its control over you. In fact, this is the way it maintains its existence. The Fear realizes that without its control there is no reason for you to need it. Love can supply all your needs. Hence, if you allow LOVE to guide you totally, there is no need for Fear. So, in truth, the Fear is fighting for its very life. And it can be utterly ruthless in its battle to survive. But do not think that, upon realizing this, you must now wage an all-out war against the Fear. First of all, it is a war you cannot win because you would be fighting it on the Fear’s turf, and on the Fear’s terms, so to speak.The Fear wants you to stay away from LOVE. It actually is trying to help you by protecting you from additional pain and suffering. However, it is also protecting itself, protecting its own existence, and it will fight for its survival in any way it can – even if that means hurting you in the process. So please don’t hate the Fear. Just realize that this is why we build and fortify the “walls” that are meant to keep us safe. And realize that, only by letting down the walls, can LOVE fully enter our consciousness.“
For You ! ( for all of you )
Just find in you the one to fall in love with,
For that’s the only one that can guide you to the light
of beautiful mornings of happiness.
Let you be the prey of passions and desires and
love to hug your soul and stir the mind and body
as only love , with its beauty and sorrow can bring you close to heavens,
close to the paradise you have long forgotten.
The ghosts that linger in the darkness of your mind are powerless
against our dreams.
Tomorrow is uncertain and yesterday is gone
